- corúpţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. corúpţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. corúpţiei; pl. corúpţii, art. corúpţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
corúpţie
Look at other dictionaries:
corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
perversitate — PERVERSITÁTE, perversităţi, s.f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău; deviere de la normal a instinctelor, a judecăţii; tendinţă (patologică) de a comite acte imorale; corupţie, depravare, imoralitate; spec. anomalie sexuală … Dicționar Român
bizantinism — BIZANTINÍSM, bizantinisme, s.n. Mod de a acţiona în viaţa publică şi particulară prin intrigi, prin subtilităţi inutile sau frivole. – Din fr. byzantinisme. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 bizantinísm s. n., pl. bizantinísme Trimis… … Dicționar Român
depravare — DEPRAVÁRE, depravări, s.f. Faptul de a se deprava; corupţie (2), blestemăţie, desfrâu, depravaţiune. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
disoluţie — DISOLÚŢIE, disoluţii, s.f. (Franţuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution. Trimis de LauraGellner, 08.01.2008. Sursa: DEX 98 disolúţie s. f. (sil. ţi e), art. disolúţia (sil. ţi a), g. d. disolúţii, art.… … Dicționar Român
perdiţie — PERDÍŢIE, perdiţii, s.f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PERDÍŢIE s. v. corupţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
stricăciune — STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s.f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s a stricat, s a deteriorat, s a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupţie. – Strica + suf … Dicționar Român
uzură — UZÚRĂ1 s.f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuinţare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcţionării sistemului din care face parte. ♦ fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2 … Dicționar Român
cangrenă — CANGRÉNĂ, cangrene, s.f. Distrugere sau putrezire a unei părţi din ţesuturile unui organism. [var.: gangrénă s.f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena. Trimis de gall, 12.03.2002. Sursa: DEX 98 cangrénă s. f., g. d … Dicționar Român
coruptibilitate — CORUPTIBILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi coruptibil; venalitate. – Din fr. corruptibilité. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 CORUPTIBILITÁTE s. corupţie, (livr.) venalitate. (coruptibilitate unui funcţionar.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
